Zero Positivo
roman de Cristina Marginean-Cocis
„Zero Positivo” este un roman autobiografic, dar și cu tentă istorică deoarece atinge realitatea din anii dictaturii lui Ceaușescu, în România, până la mult dorita libertate, câștigată nu tocmai pe deplin, dar cel puțin departe de fantasme, de securitate, de teroare și de alți monștri mai mult sau mai puțin reali. Scriitoarea și-a trăit copilăria într-un context în care „Lumina” era manifestată doar prin dragostea familiei, prin relațiile de prietenie care însă puteau deveni oricând false, pe seama contextului de control și supraveghere specific miliției acelor ani. Homo homini lupus, toți împotriva tuturor, posibili dușmani oriunde, chiar și în propria familie. Trupuri și suflete subjugate de o putere nefastă, servile propagandei politice a acelui Stat și a acelei utopii socialiste care se credea „Soarele viitorului”, deși în realitate era iadul pe pământ.
Romanul Zero Positivo nu este deznădejde, ba dimpotrivă este speranță. Firul său narativ se desfășoară printre coșmarurile acelor vremi și visele protagonistei spre o viață mai bună și năzuințe ce, peste ani, au întâlnit lumina speranței, ce n-a întârziat să apară. Este însăși speranța, cea care învăluie și mișcă, prin intermediul unei nestrămutate credințe în Dumnezeu și care înalță și înflăcărează puterea voinței, spre eliberarea din ghiarele unui destin nefast, învigorând un suflet ce n-a încetat niciodată să aspire spre absolut și mântuire, ajungând într-un final la tărâmuri sigure, departe deja de tragediile incredibile și inumane trăite.
Romanul este un imn închinat existenței, iubirii de familie și fericirii, atât de mult dorite și în cele din urmă atinse. Fiecare rând al acestei cărți se citește pe nerăsuflate, fără întrerupere, deoarece este o poveste covârșitoare, entuziasmantă în care se respiră dulceața protagonistei, firescul unei tinere oarecare, ce devine o femeie puternică, forjată de dureri și suferințe. Printre vicisitudinile acelor vremi, se ajunge la o identificare cu protagonista, ajungând odată cu ea, la bucuria realizării unui țel ce părea imposibil de atins.
Stilul narativ este cel al unei scriitoare foarte culte care fascinează cititorul prin atingerea unei intensității debordante și lumină, prin fluiditatea scrisului fiecărei pagini, „trudite” și elaborate cu delicatețea și sensibilitatea unui caracter genuin și celestial: bunătatea care învinge întotdeauna puterile Gheenei.
Joe Oberhausen-Valdez
Zero Positivo
romanzo di Cristina Marginean-Cocis
È un romanzo autobiografico, per certi versi anche storico, perché attraversa gli ultimi anni di una dittatura, quella di Ceausescu in Romania, fino alla tanta agognata libertà, raggiunta in un mondo non perfetto ma lontano da fantasmi, Securitate, paure e altri mostri più o meno reali. La scrittrice vive l’infanzia in un contesto in cui la Luce è rappresentata solo dagli affetti familiari, da legami amicali che possono divenire falsi a causa della peculiarità poliziesca che in quegli anni caratterizzava la sua terra di origine. Homo homini lupus, tutti contro tutti, possibili nemici ovunque, anche all’interno della propria famiglia. Animi e corpi che vengono soggiogati da un potere nefasto, asserviti dalla propaganda politica a quello Stato e a quell’utopia socialista che sembrava “Il sol dell’avvenire”, ma che in realtà era solo l’inferno sulla terra.
Il romanzo Zero Positivo non è disperazione, ma tutto l’opposto. Si srotola tra incubi di quel passato e i sogni di una vita diversa, con desideri che attraversano gli anni in cerca di uno sfolgorio che non tarderà ad arrivare. È la speranza, che muove e avvolge dall’alto di una fede in Dio che non tramonta mai, che innalza e suscita la potenza della volontà, che riscatta da un destino nefasto, riempiendo di vigore un animo che non smette mai di anelare alla salvezza, anche terrena, approdando finalmente a lidi sicuri, al riparo ormai da tragedie immani e sovrumane.
Il libro è un magico inno all’esistenza, agli affetti, all’amore della famiglia, alla felicità ambita a lungo e conquistata. Si legge d’un fiato, senza soste temporali, perché è una storia attanagliante, appassionata, vi si respira la dolcezza della protagonista, la semplicità di una fanciulla qualsiasi, che diviene donna tra dolori e tormenti. Ci si immedesima nelle tetre vicissitudini del maledettissimo tempo che fu, pervenendo con Cristina alla letizia di una meta che appariva impossibile.
Lo stile affascina per la perfezione di intensità e luci di una scrittrice coltissima, per la scorrevolezza che traspare in ogni pagina, “travagliata” e lavorata con la delicatezza e la sensibilità di un’indole genuina e celestiale, la bontà che sovrasta sempre su ogni Geenna.
Joe Oberhausen-Valdez
VISITA I NOSTRI PRODOTTI SU AMAZON
